Relația mea cu psihologia s-a născut dintr-o serie de întâmplări semnificative de viață, care au creat contextul de a dori să mă înțeleg pe mine, dar și pe cei din jurul meu. Citeam psihologie încă de când s-a născut fiul meu, dar materializarea în studii concrete și formări a început odată cu maturitatea vieții, ceea ce m-a ajutat să înțeleg profund psihicul uman.
Sunt o femeie ce și-a căutat îndelung sensul pe drumul său, întrebându-mă adesea ce anume înseamnă de fapt sensul pentru viața mea.
Printr-o introspecție profundă, am înțeles sensul acțiunilor mele, ritmurile propriei mele ființe, nevoia mea de autenticitate, iar curajul de a mă uita profund în interiorul meu și a accepta cu blândețe natura mea interioară și alegerea de a trăi în mod autentic, fără să mă trădez pe mine însămi, dincolo de așteptările exterioare ale celorlalți, mi-au așezat viața într-o nouă perspectivă.
Pe parcursul anilor, am învățat că înțelegerea propriei identități se naște tocmai din curajul de a privi în interiorul meu, atât ceea ce este bun - cât și umbrele, de a-mi analiza reacțiile, emoțiile și dinamica relațiilor cu cei din jur – fie că este vorba de părinți, fiul meu, parteneri, colegi sau prieteni.
Fiecare interacțiune m-a învățat despre vulnerabilitate, reziliență și potențialul transformator al sprijinului autentic pe care l-am primit la rândul meu în procesul meu de terapie, astfel încât să am curaj să trec de linia imaginară a imposibilului de care îmi era atât de frică.
